Documentele care demonstrează că Nyírö Jozsef a fost fascist notoriu

Arhiva CNSAS şi declaraţiile unor istorici arată clar de ce scriitorul nu merită onoruri în România.

Sicriul cu rămășițele pământești ale lui Nyiro Jozsef a fost adus de la Madrid la Budapesta în primăvara acestui an. Maghiarii l-au transformat în cenușă

1

"Evenimentul zilei" a relatat pe larg, în ediţia de ieri, felul în care s-au desfăşurat incidentele provocate de repatrierea urnei cu cenuşă a lui Nyírö Jozsef.

La un moment dat, încercarea disperată a autorităţilor locale de a opri acţiunea de reînhumare a rămăşiţelor pământeşti ale scriitorului, preotului şi ziaristului de origine maghiară, a căpătat aspecte de mascaradă.

Urna a fost interceptată, însoţitorul ei a recunoscut că transportă cenuşa răposatului Nyírö Joszef (dar numai după ce a venit procurorul cu mandat de percheziţie al unui portbagaj!), dar la deschiderea cutiei din lemn lăcuit s-a constatat că aceasta e goală. Nici urmă de cenuşă!

Pe acest fond, însă, declaraţiile autorităţilor de la Bucureşti şi Budapesta s-au amplificat şi a căpătat conotaţii de conflict diplomatic. Sunt deja informaţii că, peste câteva zile, când premierul Victor Ponta se va întâlni cu omologul său Victor Orban la Bucureşti. Ei vor discuta şi despre cum au răspuns autorităţile maghiare, inclusiv preşedintele Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, prezent la Odorheiul Secuiesc pentru ceremoniile anulate, care a calificat comportamentul Guvernului român drept "neprietenos, necivilizat şi barbar".

Guvernul României era în posesia tuturor datelor şi documentelor care îi motiva refuzul legal de a permite înhumarea cenuşei defunctului Nyírö cu onoruri deosebite, la marea sărbătoare a Rusaliilor catolice.

"Evenimentul zilei" va prezintă documente din arhiva CNSAS şi declaraţii ale unor istorici despre cine a fost Nyírö Joszef, care vor arăta limpede de ce ceremonialul legat de ultima sa dorinţă, de a se odihni în pământul pe care s-a născut, intră sub incidenţa unei Hotărâri de Guvern.

Istoricul Radu Ioanid, director al Diviziei de Arhive Internaţionale a Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington DC, a declarat pentru Hotnews că József Nyírö "a făcut parte din facţiunea virulent pro-nazistă a fascismului maghiar împreună cu care a fugit din Ungaria".

Potrivit lui Ioanid, József Nyírö s-a pronunţat, în 1943, împotriva "căsătoriilor corcite" care ar fi făcut ca partea maghiară să-şi pună descendenţii "în slujba intereselor şi aspiraţiilor străine".

În plus, potrivit lui Ioanid, József Nyírö a fost, între august 1942 şi aprilie 1943, redactor şef al publicaţiei Forţa Maghiară unde au apărut o serie de "editoriale nesemnate cu conţinut violent antisemit incluzând caricaturi incitatoare şi elogii aduse legislaţiei antisemite maghiare".

Profesorul Vasile Lechinţan a scris un articol ce abundă în trimiteri la date şi documente istorice, din care se desprinde clar ideea că Nyiro Jozsef este unul dintre fondatorii unei organizaţii paramilitare teroriste, apărute la Cluj în 1940.

Scrie profesorul Lechinţan: "Un document în limba maghiară, semnat în 1941 de fostul consul al Ungariei în Cluj, baronul Bothmer Karoly, laudă pe Nyíro Jozsef că i-a venit în ajutor imediat după anunţarea Diktatului de la Viena în 30 august 1940 să facă ordine în Cluj până la venirea honvezilor şi că Nyíro şi cei 5 care i s-au alăturat au făcut imediat o proclamaţie pentru recrutare în detaşamentele Luptătorilor de foc/ cu arme de foc (Tuzharcos), o organizaţie paramilitară ungară care s-a dovedit a fi teroristă, aşa cum reiese din cel de-al doilea document, scris în limba română, în anul 1941, de profesorul Ioan Văleanu, refugiat din Cluj la Turda.

Scriitorul clujean (cetăţean român) Nyíro Jozsef şi aliaţii săi s-au grăbit să preia controlul în Cluj şi să anihileze orice opoziţie românească până la venirea honvezilor, care nu se prea grăbeau, pentru că aveau să comită între timp, pe drum, marile atrocităţi contra românilor de la Ip, Treznea, Cozniciu, Camăr, Huedin, Mureşenii de Câmpie, Zalău şi în alte localităţi româneşti.

Faptul că Nyíro este naşul unei organizaţii teroriste în Cluj este relevant pentru ascensiunea sa ulterioară în Parlamentul ungar, care a dat legi antiromâneşti şi antisemite şi pentru faptul că a devenit un apropiat al lui Horthy".

Radu Ioanid: Nyírö, parte a facţiunii virulent pro-nazistă a fascismului maghiar
Şeful Parlamentului ungar sare calul

Kover Laszlo, preşedintele Parlamentului de la Budapesta a fost prezent, duminică, la Odorheiul Secuiesc. Mesajul lui e provocator, având în vedere trecutul lui Nyírö: "Fiecare părinte secui, fiecare părinte maghiar să pună în mâna copiilor săi cărţile lui Nyírö Jozsef. Aceasta este fidelitatea maghiarilor de azi faţă de Nyírö Jozsef. [...] În Secuime creşte o nouă generaţie de Nyírö Jozsef. S-ar putea să fie aici, printre noi, în copiii îmbrăcaţi în portul popular secuiesc. Ei vor scrie pentru posteritate cum a fost lumea atunci când Apostolul secuilor s-a întors acasă. Nyírö Jozsef s-a întors acasă", a spus Laszlo, conform Agerpres.

Mărturii despre atrocităţile ungurilor

"Iadul pe pământ a fost pentru românii din Transilvania ocupată pe toată perioada 1940 -1944"- a scris profesorul Vasile Lechinţan. Oamenii lui Nyírö au ţinut sub teroare Clujul şi după instaurarea administraţiei ungare. "Se cunosc faptele acestora, atacul asupra Episcopiei Greco-Catolice din Cluj şi atentatul asupra marelui episcop dr. Iuliu Hossu, precum şi umilinţele la care a fost supus epicopul cărturar ortodox Nicolae Colan."




Documentele din fondul CNSAS arată că şi în anii interbelici tensiunile existente în Ardeal erau asemănătoare celor de azi, când cineva zgândăreşte sentimentele naţionaliste ale etnicilor.

Există un act al unui inspector din Inspectoratul Regional Cluj, întocmit în 1936, care semnala Directorului General al Poliţiei noul roman al lui Nyírö Jozsef, intitulat "Poporul meu".


"Scopul urmărit de autor este să stârnească ura şi dispreţul faţă de Statul Român", raporta poliţistul.

SURSA : EVZ.ro

Natură moartă, cu ungur

Scandalul reînhumării lui Nyiro Jozsef la Odorheiu – Secuiesc continuă, iar în România a fost detonată o nouă diversiune, informaţia potrivit căreia ţara noastră ar putea fi reclamată la UE pentru că oficialii de la Bucureşti refuză repatrierea rămăşiţelor pământeşti ale scriitorului. Dincolo de tupeul tipic unguresc, subliniat inclusiv de faptul că, recent, sicriul lui Nyiro Joszef a fost adus la Cimitirul Naţional din Budapesta, unde a fost organizată o ceremonie în memoria scriitorului nazist, mă întreb de ce nu autorităţile române sunt cele care ar trebui să protesteze pe cale diplomatică faţă de un asemenea demers.
Până acum, Diplomaţia română s-a rezumat la a arăta că “activitatea politică a lui Nyiro Jozsef din perioada 1941 – 1945 indică o atitudine de extremă dreaptă, antisemită şi de colaborare cu un regim fascist”. Lucrurile sunt mai ample, dar, aşa cum ne stă în fire, ne temem să punem degetul pe rană. În calitatea sa de parlamentar, Nyiro Jozsef a susţinut guvernul fascist al lui Szalasi Ferenc şi a participat la represalii împotriva populaţiei româneşti din Ardeal. După război, a reuşit să fugă în Spania, unde a şi dat, eroic, ortul popii în timp ce era căutat de Interpol, iar o javră de câine fekete îl lingea pe gură. Acum, după o jumătate de veac în care Cutia Pandorei a rămas închisă, tam – nisam, Guvernul şi Parlamentul de la Budapesta se implică direct în tentativa de reînhumare pe teritoriul României. Sigur, spiritele sunt din nou agitate pe axa Bucureşti – Budapesta, însă boala e veche şi era firesc ca, după o perioadă de acalmie, puroiul să ţîşnească iarăşi la suprafaţă. Totuşi, aici nu avem de a face doar cu diversiunea electorală a Partidului Civic Maghiar sau cu eternul “război rece” româno – unguresc, ci este vorba despre efectul letal al războiului de gherilă româno – român. Principala cauză a apariţiei unor asemenea situaţii tensionate este propria noastră pasivitate, izvorâtă din laşitate.
Febra cauzată de babesioza ungurească a început în 1990, când proaspăta putere de la Bucureşti, în frunte cu Ion Iliescu, a permis UDMR-ului să funcţioneze ca partid, deşi Uniunea nu a fost înregistrată nici pînă azi ca formaţiune politică. Acest fapt s-a datorat, în primul rând, presiunii exercitate de unele servicii secrete externe, dar a reprezentat şi o condiţie impusă încă dinaintea evenimentelor din decembrie ’89 de Laszlo Tokes colegilor săi conspiratori de la Bucureşti. De atunci şi pînă în zilele noastre, deşi sensibile la capitolul “unguri”, atât clasa politică românească dar mai ales societatea civilă au căzut victime toleranţei excesive, în speranţa că prostia şi iresponsabilitatea dau bine în Occident. Dacă politicienii şi activiştii de etnie maghiară sunt caracterizaţi de un tupeu sans frontiers, ei bine, românii au cedat pas cu pas în faţa şantajului. În nicio altă ţară din Europa şi din lume, o etnie nu se bucură de atâtea privilegii aşa cum se întâmplă cu ungurii în România. Acestea nu sunt, însă, privite ca şi concesii, favoruri de bun simţ, ba mai rău, etnicii maghiari le consideră drepturi inalienabile, încă insuficiente, astfel încât am ajuns în faza în care majoritatea să fie discriminată în folosul minorităţii. Ba mai mult, autorităţile de la Bucureşti au tolerat şi încă tolerează încălcarea grosolană a Constituţiei, întorcând capul la orice manifestare anti-naţională, indiferent că vorbim despre incidentele scandaloase de pe arenele de hochei din Miercurea Ciuc şi Gheorghieni, de umilirea constantă a românilor în localităţile de pe teritoriul ţării noastre (!!!) cu populaţie preponderent maghiară, sau despre accesele de demenţă paranoiacă ale lui Laszlo Tokes, un personaj dovedit ca agent străin şi care nu se sfieşte să declare public că acţionează împotriva intereselor statului naţional unitar român.
Pe de-o parte, ne-am obişnuit ca orice urmă de patriotism să fie înăbuşită din faşă, pe criteriul tembel al “anacronismului istoric” (deşi, dacă privim în curtea americanilor sau a ruşilor vom sesiza o atitudine diametral opusă), iar pe de altă parte, naţionalismul românesc contemporan se manifestă timid şi printr-o semiotică de stadion, în loc să capete o aură luminată, atât din punct de vedere ideologic, dar mai ales social. În acest context, nu ar trebui să mai mire pe nimeni faptul că ungurii ţin morţiş să îngroape sub nasul nostru ciorapii puturoşi ai lui Nyiro Jozsef, de ce nu şi cu onoruri, cu salve de tun şi cu un parastas de bun simţ, la care să se servească iobagi la tavă, cu ardei iute-n cur. Inevitabil, mă întreb cum ar fi stat lucrurile dacă acţiunea “filmului” s-ar fi petrecut în altă ţară, să zicem în Franţa, iar răposatul ar fi fost un colaborator vivace al regimului nazist de la Vichy… Mai mult ca sigur, n-ar fi existat nicio controversă, pentru că nimeni n-ar fi avut nici măcar tupeul să emită o asemenea pretenţie, care dincolo de absurditatea sa, e de fapt o diversiune menită să tulbure din nou apele, într-un context politic internaţional delicat.
România a devenit – prin grija politicienilor din ’90 încoace – o ţară a nimănui, un fel de sat fără câini, în care fiecare îşi permite orice. Iar asta, nu din vina ungurilor, a ruşilor sau a americanilor, ci a noastră. Mentalitatea de paşalâc se contopeşte frenetic cu goana după ciolan, iar celebrul “săru’ mâna” mioritic, prestat cu capu’n pământ, se asezonează teribil cu veşnicele compromisuri pe care politicienii neaoşi le-au făcut cu UDMR-ul şi în urma cărora trebuie să plătească. Scadenţa nu iartă, iar momentul pe care îl trăim azi era previzibil.
Nu mi-e teamă că locul în care ar urma să fie înmormântat acest scriitoraş de duzină ar putea deveni un loc de pelerinaj pentru câţiva dârlăi cu bube pe creier. Oricum, aşa cum spuneam mai sus, românii sunt de ani buni persecutaţi şi umiliţi în propria lor ţară, încât astfel de manifestări au ajuns să nu mai mire pe nimeni. Este vorba, însă, de o chestiune de principiu, de morală. În momentul în care, ca individ, dar mai ales ca popor, ţi-a dispărut mândria, nu te poţi aştepta ca alţii să te respecte. Ego-ul autentic românesc a crăpat cu mult înaintea lui Nyiro Jozsef. Zace undeva, într-un muzeu din Istanbul, alături de sabia lui Ştefan cel Mare, care nici măcar în zilele noastre n-a fost repatriată. Iată o situaţie la fel de încărcată din punct de vedere simbolic precum cea în care se găseşte şi “Tezaurul de la ruşi”… Din păcate, abia în momentul în care ne vom dezbăra de mentalitatea de slugă şi vom fi capabili să redeschidem şi aceste două subiecte (dar şi multe altele!) am putea emite pretenţii să fim respectaţi. Până atunci, pot să-l îngroape ungurii şi pe Attila, cu hunii lui şi cu toată slănina de sub şeile cailor, chiar la umbra Gorunului lui Horea, pentru că oricum n-ar mai conta. România e un loc viran.
Andrei Dicu


SURSA : RomaniaPress.ro

Scrisoare deschisă a FCRCHM către ministrul Andrei Marga

"Nu lăsaţi fascismul hungarist să reînvie în chiar inima României!"

 

Stimate domnule ministru Andrei Marga,

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, organizaţie reprezentativă pentru cei 400.000 de români din cele trei judeţe, şi al cărei preşedinte de onoare este ÎPS Ioan Selejan, arhiepiscop de Covasna şi Harghita, vi se adresează nu numai în calitate de ministru de externe al României, ci şi în cea de om de ştiinţă şi cultură, specialist în istoria filosofiei, filosofia politică şi filosofia religiei.
Vă cerem să faceţi toate demersurile pentru a opri ingerinţele în viaţa politică internă a României şi să solicitaţi autorităţilor Republicii Ungaria să nu colaboreze cu organizaţiile extremiştilor maghiari din aşa-zisul Ținut Secuiesc, să limiteze intenţiile de manifestare ale unor acţiuni de esenţă antidemocratică doar în spaţiul naţional ungar şi să nu implice în aceste demersuri şi România. De asemenea, vă rugăm să reiteraţi guvernului din care faceţi parte cererea noastră ca în ceea ce priveşte „cazul József Nyírő ” să acţioneze în consens cu Legea 107/2006 privind, printre altele, interzicerea promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Parafrazând o celebră formulare, o stafie bântuie din nou prin Europa. Doar că nu este stafia comunismului, ciaceea a neo-fascismului. Peste câteva zile, ea va sosi şi în România: după cum s-a anunţat, la iniţiativa Partidului Civic Maghiar şi a Fundaţiei Pro Odorhei, pe data de 27 mai, cu ocazia Rusaliilor catolice, urmează ca osemintele lui József Nyírő (scriitor, altfel, de talent dar care s-a manifestat ca fascist învederat), să fie aduse din Ungaria pentru a fi reînhumate cu mare pompăla Odorheiu Secuiesc. La „ceremonie” vor participa şi politicieni de vârf din Ungaria.
După cum reiese din documentele pe care vi le anexăm, în limba maghiară şi în traducere, în anii celui de al doilea război mondial, Nyírő s-a manifestat activ ca susţinător al Partidului Crucile cu Săgeţi al lui Ferenc Szálasi, formaţie naţional-socialistă implicată în crimele cele mai abjecte împotriva evreilor din Ungaria. El şi-a pus calităţile sale literare şi notorietatea în slujba propagandei hungarismului, aberanta ideologie fascistoidă elaborată de Szálasi, a radicalismului ultranaţionalist şi şovin, antisemit, antiromân şi xenofob.
Esenţa personalităţii lui József Nyírő este cuprinsă în câteva fraze de poetul, scriitorul şi criticul literar Géza Hegedűs (1912-1999), martor al evenimentelor acelor timpuri, în magistralul său volum Galeria portretelor literaturii ungare:
„În politică, drumul ales este cel al fascismului. (…) A fost dezamăgitor pentru cei care au observat înrudirea sa spirituală cu mitul criminal al purităţii sângelui. Pe aceştia i-a surprins ataşamentul clar al lui Nyírő, ce tocmai păşea pe scena politică, faţă de reprezentanţii în Ungaria ai nazismului german, faţă de Partidul Crucilor cu Săgeţi. (…) József Nyírő este un instigator la război, incitator la asasinate în masă, criminal de război în sensul dreptului penal. A aparţinut spiritual statului major al lui Szálasi. Chiar şi în emigraţie, în America şi Spania, în cărţile publicate încearcă să justifice acest spirit. (…) Romanul autobiografic „În jugul lui Dumnezeu” rămâne printre valorile durabile ale literaturii noastre, chiar dacă autorul lor, în viforul istoriei, din punct de vedere uman, dar şi cultural şi-a băgat capul nu în jugul lui Dumnezeu, ci în cel al diavolului (sn)”.
Dacă mai aveţi nevoie şi de alte dovezi privind trecutul lui József Nyírő, ele pot fi găsite într-un document care se află în depozitul Arhivelor Statului, Cluj, fond Prefectura judeţului Cluj, acte confidenţiale-prezidenţiale, 1941, dosar nr. 3. În el, se arată că în zilele premergătoarea sosirii la Cluj, la 11 septembrie 1940, a trupelor de ocupaţie horthyste: „…crimele, bătăile, devastările declanşate împotriva românilor, îndeosebi în cartierele Mănăştur, Între ape, comunele Floreşti şi Someşeni au fost – aşa după cum recunoştea la 15 noiembrie 1940 fostul consul al Ungariei la Cluj, dr. Bothmer Károly – efectuate de elemente declasate, şovine, fasciste, organizate în grupe teroriste, conduse de Kerekes István, Király Zoltán, Málnassy Tivadar, JózsefNyírő (s.n.),dr. Szász Ferenc, Veres Lajos, LengyelJózsef , Pataky Kálman, aflaţi sub comanda lui Kováts Arpád, fost ofiţer de carieră”.
Vă veţi întreba probabil de ce osemintele unui asemenea personaj, care poartă răspunderea morală a unor crime imprescriptibile, vor fi aduse ostentativ şi reînhumate cu fast în România, ţara pentru a cărei dezmembrare Nyírő a militat între 1940 şi 1945 în toate parlamentele Ungariei horthyste.
Răspunsul este: în primul rând pentru că se poate! Se poate din cauza nevolniciei şi oportunismului politic al guvernelor care s-au succedat în ultimul timp, permiţând în chiar inima ţării o disoluţie a autorităţii statale mergând până la instaurarea unei veritabile stări de co-suveranitate.
În al doilea rând pentru că este vorba de o acţiune de manipulare a opiniei publice în scopuri electorale, instrumentată până în cele mai mici amănunte. Beneficiarul este Partidul Civic Maghiar (PCM), practic filiala în România a Fidesz – Partidul Civic Ungar, ca iniţiator al reînhumării lui József Nyírő, şi care doreşte să recâştige primăria din Odorheiu Secuiesc, iar perdantul Uniunea Democratică a Maghiarilor din România, adversarul PCM.
În acest scop, pe data de 3 aprilie a.c. osemintele lui József Nyírő au fost deshumate din cimitirul Almueda din Madrid de către şi pe socoteala Guvernului ungar condus de Fidesz şi transportatela Budapestacu gardă de onoare! Ele urmează apoi să fie duse cu „trenul pelegrinilor – Fericita Fecioară” cu care se pleacă din Budapesta la 24 mai la pelerinajul care are loc la Șumuleu de Rusalii, ceremonie la care participă o mulţime imensă. De la Șumuleu, osemintele urmează să fie purtate de un detaşament de husari călări (!), însoţit de membri ai Parlamentului Ungariei,la Odorheiu Secuiesc.Aici, în piaţa centrală a municipiului, urmează să aibă loc o ceremonie de comemorare a lui Nyírő şi reînhumarea sa în Cimitirul catolic cu slujba religioasă de rigoare.
Întreaga acţiune se desfăşoară sub patronajul lui László Kövér, preşedintele Parlamentului Ungariei, fost ministru însărcinat, în anterioara guvernare a Fidesz, cu coordonarea serviciilor de informaţii ungare…
Stimate domnule ministru,
„Istoria omenirii este suma erorilor care ar fi putut fi evitate”. Este semnificativ că acest aforism îi aparţine marelui politician german Konrad Adenauer. El este cel care a demonstrat că pentru a fi cu adevărat demni de numele de oameni, trebuie să ştim să învăţăm din erori. Pentru ca ele să nu se mai repete, ca răul să nu se banalizeze.
Marele poet de origine română B. Fundoianu, devenit apoi, sub numele de Benjamin Fondane, unul dintre marii poeţi moderni ai Franţei care a sfârşit prin a fi ucis la Auschwitz, scria: „Il faut crier jusquꞌà la fin des temps” –Trebuie să strigăm până la sfârşitul timpurilor! Gândindu-ne la cei 1006 de români ucişi între 1940 şi 1944 în partea de Transilvanie cedată prin Diktatul dela Viena, la cele 126 de victime ale comunităţii evreieşti din Sărmaşu, exterminată în întregime în octombrie 1944 de armata şi jandarmeria horthyste în retragere, nu vom obosi să strigăm până în veacul veacurilor:
Nu lăsaţi fascismul hungarist să reînvie în chiar inima României !

Dorin Suciu, preşedinte executiv al FCRCHM, 22 mai 2012

Sursa : Cotidianul.ro

CAPUL SUS ROMANIA !

Dezbatere la Parlamentul Romaniei- „200 de ani de la primul rapt al Basarabiei de către Rusia. Impactul lui asupra istoriei românilor”

Pentru o corecta informare gasiti in filmul postat declaratia mea integrala, netrunchiata si nerupta din context, cu privire la problema unui singur stat romanesc. Unele televiziuni si-au facut un obicei din a pune titluri incitante cu „citate” rupte din context.
Puteti viziona intreaga dezbatere aici : http://www.rgnpress.ro/rgn_12/categorii/politic/5670-miercuri-16-mai-dezbatere-la-parlamentul-romaniei-200-de-ani-de-la-primul-rapt-al-basarabiei-de-ctre-rusia-impactul-lui-asupra-istoriei-romanilor.html

Antonescu: Hotărârea privind UMF Tg. Mureş va fi ABROGATĂ în prima şedinţă de Guvern

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, miercuri, că "este convenit" faptul că în prima şedinţă a Guvernului Ponta va fi abrogată Hotărârea de Guvern privind UMF Târgu Mureş.
Potrivit lui Antonescu, Hotărârea de Guvern privind UMF Târgu Mureş reprezintă o prioritate absolută şi un lucru de nediscutat.
"Este covenit că, în prima şedinţă de guvern, una dintre primele măsuri care va fi adoptată va fi anularea, abrogarea acelei hotărâri de guvern. Noi nu suntem nici caraghioşi, nici nu glumim, nici nu ne jucăm cu asemenea lucruri. În momentul în care am hotărât că este o chestiune pentru care merită să plece un guvern, una dintre cele trei pentru care am făcut moţiunea de cenzură, a plecat Guvernul şi cum am putea să păstrăm această hotărâre?", a spus Antonescu.
El a arătat că PNL este interesat să discute cu reprezentanţii maghiari din mediul academic, dar nu cu UDMR, pe tema autonomiei universitare.
"PNL nu s-a dus, la guvernare fiind sau nu, să facă ordine în vreo universitate, să întrebe ce părere are Senatul, profesorii, studenţii. Asta s-a întâmplat la Târgu Mureş. (...) Suntem oameni politici care am făcut foarte mult, şi uneori cu riscuri electorale, pentru drepturile minorităţilor, în primul rând a celei maghiare din România", a declarat Antonescu.
Întrebat dacă nu riscă USL să nu mai aibă o colaborare cu UDMR pe plan parlamentar, prin această decizie, Crin Antonescu a afirmat: "Nu este visul vieţii mele de politician să am colaborare cu UDMR în plan parlamentar. Apreciez colaborarea cu oricine, am colaborat în mai multe rânduri cu UDMR, şi la putere şi eu, care sunt mai bătrân, şi în opoziţie. Noi nu luăm decizii în funcţie de sprijinul sau colaborarea UDMR, UNPR, PSD sau PNL".
Antonescu a menţionat că, dacă este vorba de "spulberat", pericolul îi pândeşte pe alţii, nu pe ei.
"Putem să nu colaborăm acum cu UDMR, poate vor fi alte lucruri în care vor considera că e bine să colaborăm. Putem, de exemplu, la căutarea unei formule de a avea alegeri mai devreme de noiembrie, suntem interesaţi şi noi şi ei", a mai declarat Antonescu.
Premierul desemnat Victor Ponta a susţinut, miercuri, după şedinţa CExN, că nu s-a discutat în PSD despre anularea HG privind UMF Târgu Mureş, el precizând că aceste discuţii vor avea loc în USL şi că i s-ar părea neserios din partea sa să vorbească şi să se comporte ca şi cum ar fi la guvernare.
"Deciziile se iau marţi, în şedinţa de Guvern, dacă Parlamentul va acorda votul de învestitură. Mi se pare neserios din partea mea să vorbesc ca şi când aş fi la guvernare. Voi fi prim-ministru cu puteri depline numai dacă Parlamentul, luni, îmi va acorda votul de învestitură. O să vorbesc ca prim-ministru în deplinătatea atribuţiilor sale numai dacă Parlamentul îmi acordă această încredere", a spus Ponta, răspunzând astfel unei întrebări care viza măsura ca Guvernul său să anuleze HG privind UMF Târgu Mureş.
Întrebat dacă în partid s-a discutat despre anularea HG, Ponta a răspuns: "Nu, vom discuta la USL".
"Vă comunic deciziile politice imediat ce se iau, iar decizia politică a mea este de a mă comporta până luni doar ca prim-ministru desemnat", a spus Ponta.
Anterior, surse din PSD au declarat pentru MEDIAFAX că premierul desemnat Victor Ponta le-a spus, miercuri, membrilor Consiliul Executiv Naţional (CExN) al PSD, că prima decizie a Guvernului său după învestire va fi să anuleze HG privind Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş.
Conform surselor citate, Ponta le-a spus preşedinţilor de organizaţii judeţene ale partidului, reuniţi în CExN, că prima decizie a Guvernului său după învestire va fi să anuleze HG privind Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) Târgu Mureş.
Hotărârea de guvern privind înfiinţarea liniilor maghiare de studii la UMF din Târgu Mureş a fost aprobată la sfârşitul lunii martie de Cabinetul UngureanuActul normativ stabileşte că la universitate va fi înfiinţată o nouă Facultate, cu programe în limbile română, maghiară şi engleză.
Respectiva HG a fost una dintre temele moţiunii de cenzură a USL în urma căreia a căzut Guvernul Ungureanu.

Un apel la onoare şi la responsabilitate politică

Stimaţi Parlamentari ai Puterii

În Piaţa Universităţii în iulie 1997 preşedintele SUA a recunoscut: „Nici un popor din Europa nu a suferit mai mult represiunea comunistă, nici un popor nu a plătit un preţ mai mare pentru dreptul fundamental de a trăi liber.”
Azi nu mai poţi să pleci în munţi ca să lupţi pentru adevăr, pentru bunăstare, pentru libertate, ci poţi să o faci prin gesturi simple: să-ţi asculţi propria conştiinţă şi să nu stai prins „cu cătuşe” în băncile Parlamentului, votând pentru decimarea propriului tău popor.
Vi se pare prea dur cuvântul decimare? Dar, ce se întâmplă cu pensionarii României, cu bolnavii de cancer lipsiţi de medicamente, cu atâţia sinucigaşi care găsesc astfel o rezolvare a vieţii lor înglodate în datorii, cu tinerii care stau cu diplomele în buzunar şi fără un loc de muncă, cu nou născuţii abandonaţi de părinţi încă de la naştere pentru că nu au resurse să-i crească, cu regiile care au atins cifre astronomice, inumane?
Stimaţi parlamentari din coaliţia la putere aşteptăm să vă exercitaţi dreptul fundamental la vot, vineri 27 aprilie 2012, la Moţiunea de Cenzură, aşa cum cereţi cetăţenilor României să fie prezenţi la urne în iunie şi în noiembrie 2012! Vă cerem un gest de onoare şi de responsabilitate politică.

Lucia Hossu Longin